Cea mai iubită surioară de Astrid Lindgren

Barbara are o prietenă imaginară despre care spune că este sora ei geamănă de care nu știe nimeni, nici măcar părinții. Se joacă împreună în Sala de Aur și în Cea Mai Frumoasă Vale din Lume, locuri minunate în care se ajunge simplu, dacă ești copil: cobori printr-un tunel de lângă un tufiș de trandafiri. Ieri a fost foarte cald. Dis-de-dimineață, m-am dus și m-am ascuns după tufișul de trandafiri, așa cum fac de obicei. Tufișul este în colțul grădinii, acolo unde nu vine nimeni niciodată. Ylva-li și cu mine vorbim o limbă aparte, pe care nu o poate înțelege nimeni altcineva. Tufișului de trandafiri i se spune cu totul altfel pe limba noastră. I se spune Salikon. Cum stăteam eu lângă Salikon, am auzit-o pe Ylva-li strigând: — Vani ioci! Așa spunem noi la „Vino aici”. Atunci m-am furișat prin gaură, pentru că există o gaură în pământ chiar sub tufiș. Pe acolo m-am furișat. Am coborât pe o scară lungă-lungă și am trecut printr-un coridor întunecat până la ușa ce duce spre Sala de Aur, unde Ylva-li este regină.